„Putem realiza orice proiect, dacă reuşim să avem dialog între noi”

0
702

 

– spune preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, Lucian Anghel –

 

Furnizorul global de indici FTSE Russell a anunţat, recent, îmbunătăţirea statutului pieţei de capital din România, de la cel de „Piaţă de frontieră”, la cel de „Piaţă emergentă”. Pe această temă, am stat de vorbă cu preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, Lucian Anghel.

 

Ce înseamnă trecerea pieţei româneşti de capital la nivelul de piaţă emergentă?

 

Pentru piaţa de capital din România, este echivalentul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. Practic, prin această promovare, piaţa de capital din Romania va avea acces la o valoare a fondurilor de investiţii mult mai mare decât valoarea fondurilor de investiţii care pot investi în pieţele de frontieră, cum eram noi catalogaţi până acum. Conform Wood & Company, pe baza datelor MSCI, dimensiunea este de 128 de ori mai mare pentru fondurile care investesc în pieţe emergente, prin comparaţie cu fondurile care investesc în pieţele de frontieră… De exemplu, fondurile de pensii din America nu au voie să investească în pieţe de frontieră, minim este investiţia în piaţa emergentă.

 

Aşadar, pe lângă aceste restricţii care derivă din reglementări, pentru investitor ar însemna doar o problemă de credibilitate?

 

Nu este de credibilitate, este o problemă de a ţi se permite sau a nu ţi se permite, prin prospect. Deci, e o problemă de reglementare. Dacă nu avem acest indicator, nu au dreptul să investească. Acum, este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă de a investi, fiindcă odată ce am fost promovaţi de către FTSE, cu intrare în vigoare, e important de spus asta, din septembrie 2020 – fiindcă aşa se anunţă, cu un an de zile înainte, astfel încât fondurile, în perioada aceasta să poată să deschidă cont, pentru a face tranzacţii pe bursă, la noi, să-şi facă şi contracte cu mai mulţi brokeri, să-şi facă operaţiunile în back office, să-şi seteze sistemele… Şi îi lasă un an de zile, ca să aibă timp să facă toate aceste operaţiuni. Deci, pentru investitori, nu este doar o problemă de credibilitate. Este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă de a investi. Până acum, n-aveau dreptul. Acum, au dreptul, dar evident că trebuie să-i convingem, ori să le placă perspectivele pieţei, ca să investească. În general, din numeroasele întâlniri şi roadshow-uri pe care le-am avut la nivel internaţional, feedback-ul investitorilor mari a fost că „ne place România, dar, din păcate, nu avem dreptul să investim, deşi ne-ar face plăcere să investim în România. Ne place perspectiva macroeconomică, ne plac dividendele, ne place modul în care companiile gestionează business-ul, dar, din păcate, fiind piaţă de frontier, nu avem dreptul să investim”… Cam acesta a fost feedback-ul. „Când deveniţi piaţă emergentă, anunţaţi-ne şi vom fi foarte bucuroşi să investim şi in România”, spuneau ei.

Ca şi beneficii, dacă îmi permiteţi, că probabil şi la aşa ceva s-a referit întrebarea dvs., în primul rând, avem acces la un volum mult mai mare de investiţii şi l-am explicat. Aceste investiţii, odată venind, pentru noi, pentru piaţa de capital din România, pe termen mediu şi lung – fiindcă beneficiile le vom fructifica, sper eu, cât mai mult, în următorii 5-7 ani, adică este un proces de termen lung, în care vom beneficia de aceste fonduri suplimentare – ar trebui să îmbunătăţească evaluarea companiilor. Un antreprenor care va dori să-şi listeze compania pe bursă, va avea, astfel, în timp – repet, 5-7 ani – o evaluare mai bună a firmei, fiindcă suntem piaţă emergentă, aşadar, activează pe o piaţă mai dezvoltată, decât piaţa de frontieră. Deci, asta îl va ajuta şi-atunci, în mod normal, ar trebui să fie mai multe companii dornice să se listeze, fiindcă evaluarea lor pe bursă va fi mai bună. În plus, companiile existente vor beneficia de o cerere mai mare, ceea ce, iar, se transformă în creşterea preţului acţiunilor, deci, investitorii ar trebui să câştige. Şi inclusiv fondurile de pensii vor câştiga, deci, practic, valoarea pensiilor private va fi mai mare, pe termen lung, ca urmare a upgradării pieţei de capital, pentru milioane de români.

 

Să înţelegem de aici că, brusc – mă rog, brusc, la nivel de 5-7 ani – valoarea companiilor deja listate la BVB va creşte, numai prin această upgradare?

 

Evident, nu excludem o criză sau alte lucruri, se pot întâmpla foarte multe, dar evoluţia noastră, ca piaţă emergent, va fi mult mai bună, decat evoluţia ca piaţă de frontieră, în aceleaşi condiţii internaţionale sau locale. Aceasta am încercat să spun. În mod normal, În condiţii normale, dacă nu se schimbă nimic radical, ar trebui, pe termen lung, ca urmare a creşterii cererii, să crească preţul. Cam aceasta este legea economică – creşte cererea, preţul ar trebui să crească, evident, celelalte condiţii nemodificându-se.

 

Aşadar, pe de altă parte, o companie românească listată poate merge, acum, la masa tratativelor cu o companie străină, cu care ar putea intra în relaţie de afaceri, deja de pe o poziţie un pic superioară…

 

Aceasta ţine mai mult de finanţare, de acces la capital, de evaluare, nu neapărat de business între două companii. Dar vor putea avea acces la un volum mai mare de finanţare şi mai diversificat, adică nu doar finantare internă; inclusive, investitori internaţionali, depinde de dimensiunea companiei. Vor avea acces la o finantare mai mare, deci, în mod normal, acces mai uşor la resurse. Aceasta ar trebui să mă ajute să mă dezvolt mai bine, decât m-aş fi dezvoltat fără accesul acesta, la resurse suplimentare. Deci, de aici, într-adevăr, ar putea să vină acel beneficiu pentru companii.

 

Ar trebui pregătiţi mai bine şi brokerii noştri, acum?

 

Nu, mai mult ar ţine de educaţie financiară, aş putea spune. Românii, în general, ar trebui să-şi îmbunătăţească educaţia financiară, ca să fructifice, la potenţial maxim, această upgradare, adică, precum proverbul „Dumnezeu îţi pune pe masă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”, cam aceasta ar fi… Deoarece, o fi piaţa upgradată, dar, dacă noi nu fructificăm, dacă antreprenorii nu-şi listează companiile, pentru a avea acces la finanţare, dacă nu folosim la maximum acest avantaj pe care-l avem şi pe care l-am obţinut, după şapte ani de activitate intensă, atunci nu vine nimic de la sine! Şapte ani am lucrat la acest proiect, am lucrat cu toţii şi aceasta a fost o mare realizare, părerea mea, în Romania, că am lucrat ca echipă. Deci, toti decidenţii din această ţara, cu toţii au tras în aceeaşi direcţie – politicieni, ASF, BNR, guverne, asociaţii profesionale etc, toată lumea a tras în aceeaşi direcţie.

 

Dar, la nivelul de masă, care ar fi avantajele trecerii pieţei româneşti de capital la nivelul de piaţă emergentă? Sunt milioane de români care primesc, annual, dividende de la acele SIF-uri de prin anii ’90… Înseamnă o creştere a valorii acţiunilor, o creştere a sumelor pe care le vor primi oamenii de rând, ca dividende?

 

Omul de rând va câştiga, în special, pe baza fondurilor de pensii private. Fondurile de pensii vor beneficia de pe urma acestei upgradari, pe termen mediu şi lung! Şi-atunci şi clienţii acestora şi pensiile lor ar trebui să fie mai mari, ca urmare a investiţiilor pe care le-au făcut fondurile de pensii, în acţiuni listate la bursă. Pe partea de SIF-uri, mi-e greu să comentez. Adică, este greu de arătat cu degetul către o acţiune, dacă va creşte mai mult sau mai puţin. În general, toată piaţa se va dezvolta mai bine. Aşa ar fi normal, ca urmare a promovării pieţei de capital.

 

Ce-ar trebui sa faca Bursa de Valori Bucureşti până anul viitor, în perspectiva upgradării pieţei de capital, care – aşa cum aţi spus – va intra în vigoare în septembrie 2020?

 

România, nu doar BVB, ar trebui să încerce să continue să crească lichiditatea, astfel încât noi să avem cât mai multe companii care să respecte criteriile FTSE, iar ponderea noastră în indicii internaţionali să crească. În momentul de faţă, avem trei companii care se consideră, de către FTSE, că îndeplinesc criteriile de lichiditate şi de dimensiune: Banca Transilvania, Romgaz şi BRD. Mai sunt companii mari în România care ar putea să îndeplinească criteriile, dar pentru acest lucru se trage linie la data de 30 iunie 2020. Până atunci, se analizează.

Aceasta trebuie să facem, să creştem ponderea, adică să aducem mai mult de trei companii, cat se poate de multe companii, care să îndeplinească criteriile, astfel încât ponderea noastră în indicii internaţionali să crească, iar noi să absorbim mai multe fonduri internaţionale.

 

Vedeţi o participare mai intensă a statului, a companiilor de stat la Bursă, ori vânzări de acţiuni prin Bursă sau privatizări?

 

În general, investitorii spun că FTSE întotdeauna face prima mişcare, upgradează o piaţă, cum a făcut cu piaţa noastră, acum, după care, undeva într-un interval de 2-3 ani şi MSCI-ul o upgradează. Adică, următorii paşi, după ce reuşim să obţinem cât mai multe companii care să îndeplinească criteriile FTSE, ar fi să ne stabilim ca obiectiv upgradarea de către MSCI, ca şi ţară, deci şi MSCI-ul să ne upgradeze. Şi aceasta, probabil, se va intampla în căţiva ani, dacă, să zicem, continuam ceea ce am făcut. Adică, trebuie să încercăm să creştem lichiditatea, să vedem ce elemente sunt de îmbunătăţit în piaţa locală, să vedem fondurile de pensii cum ar putea să fie ajutate să tranzacţioneze mai mult, pe piaţa locală, evident, să vedem cum şi statul ar putea să beneficieze de pe urma unor listări de companii de stat. Adică, nu neapărat vorbesc de privatizare, ci pur si simplu de listarea la Bursă. Toate acestea ar însemna să atragem mai mulţi bani în România, din partea fondurilor internaţionale.

 

Obligaţiunile municipale au vreun rol?

 

Acestea sunt mai putin influenţate, dar evident că ele se realizează în paralel. Aş vedea obligaţiuni corporative. Anul acesta va fi cel mai bun an din istorie, părerea mea, ca număr de emisiuni de obligaţiuni corporative listate la Bursă. Eu ţin minte, spre exemplu, că în urmă cu opt ani, când am venit la Bursă, când am fost ales de acţionarii BVB, practic, de 3-4 ani nu se realizase nicio emisiune de obligaţiuni. Iar anul acesta este cel mai bun an din istorie, cum spuneam. Nu doar obligaţiuni municipale, ci şi inclusiv corporative. Acelea au un potenţial foarte mare de a se dezvolta, este o formă alternativă de finanţare.

 

Da, pe care ar trebui să o înţeleagă mai bine şi oamenii de afaceri…

 

Corect, corect, să înţeleagă alternativele. Dar, încet, încet, cu exemple de succes. Lucrul acesta se face în etape. Nimic, din păcate, nu se construieşte foarte usor, peste noapte. Şi, evident, că şi piaţa de capital. Ca şi ţară, ai nevoie de o alternativă. Cu cât mai multe alternative, cu atât mai bine pentru economie, pentru a se dezvolta!

 

Cum este, în România, legislaţia în domeniu?

 

FTSE si MSCI consideră că, din punct de vedere legislativ, îndeplinim criteriile tehnice, nu de lichiditate. Trebuie să vedem, legislativ, ce putem face pentru îmbunătăţirea volumului de tranzacţionare. Iar, aici, nu există un „silver bullet”, adică, nu doar o singură măsură este panaceu şi rezolvă toate problemele noastre, nu! Trebuie văzut cum se poate dezvolta oferta, cum se poate dezvolta cererea de acţiuni şi – pe fiecare palier – trebuie încercat să se dezvolte ceva. Aceasta este important. Iar aici, într-adevăr, fără susţinere politică, legislativă, pasul următor este foarte dificil de realizat. Aici, partea politică şi legislativă sunt esenţiale.

Un singur lucru as dori să mai menţionez despre trecerea pieţei româneşti de capital la nivelul de piaţă emergentă: este un exemplu de proiect în care toate autorităţile statului şi-au dorit să aibă succes, să-l dezvolte. Chiar dacă a durat şapte ani – pentru că proiecte de o astfel de magnitudine şi complexitate nu se fac peste noapte. Dar este un proiect care arată că, dacă suntem uniţi şi lucrăm împreună, toate autorităţile – inclusiv politicieni, guverne, ASF, Banca Naţională, toate autorităţile, Coaliţia pentru Dezvoltare şi alte foarte multe instituţii – putem să avem succes în această ţară. Lucrând împreună, nu ne stă nimic în cale! Dar trebuie să stăm la aceeaşi masă şi să încercam să lucrăm împreună, să lăsăm orgoliile. Orice proiect îl putem realiza, dacă reuşim să avem dialog între noi şi toţi să încercăm să găsim acel punct de vedere comun, acel obiectiv comun! Aceast lucru este foarte important!

 

Daniel Neguţ

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here