Victor Atanasie Stanculescu despre extazul si agonia industriei romanesti de aparare

0
647
foto-articol-dankMedia

foto-articol-dankMediaCandva o „vedeta“ a economiei romanesti, industria de aparare a Romaniei a ajuns incet dar sigur, in pragul disparitiei. Daca pe vremea lui Ceausescu aportul industriei de aparare la cresterea exporturilor era decisiv, acum intreg sectorul se zbate in suferinta,

generand grave perturbatii si la nivelul dotarii fortelor armate. In cadrul unui interviu oferit de generalul Victor Atanasie Stanculescu, pe 7 martie, acesta facea o retrospectiva a ceea ce a fost industria de aparare romaneasca:
„Prin functia pe care am detinut-o, de sef al Directiei de Inzestrare a Armatei, am avut legatura cu toate tarile unde se faceau exporturi de tehnica militara romaneasca… Armata Romana (industria de aparare romaneasca n.r.) ajunsese chiar, daca va puteti da seama, sa livreze catre URSS, la un moment dat, 600 de TAB-uri pe an, pe un contract de 5 ani. Adica 3000 de TAB-uri romanesti ajunse in Siberia, intr-o perioada foarte scurta de timp. Asta era intr-un fel de „barter“, la schimb pe tehnica sau chiar alimente.“
Generalul povesteste cum, prin anii ’70, fosta Securitate reusise sa aduca din Germania un motor de tanc (posibil Leopard) de 800 de cai-putere. Motorul a fost folosit de Uzinele Faur, ca model pentru a construi modelul de tanc romanesc TR 800:
„Merg mai departe si spun: Romania producea pe vremea aia cel putin trei tipuri de blindate de lupta, aparatura radio si radiolocatie, doua tipuri de elicoptere de lupta, in cooperare cu francezii (pe care le-am si vandut in Sudan) si un avion de lupta, in cooperare cu sarbii. Pe vremea aceea eram capabili. Fenomenul invers, astazi este interesant: Romania nu se mai inzestreaza, ci asteapta, ca membru NATO, sa fie aparata de catre occidentali. Nu mai avem avioane pentru supravegherea spatiului aerian, tehnica invechita nu am inlocuit-o cu nimic, dar dincolo de toate, partea cea mai proasta nu este absenta capacitatilor de productie a industriei militare, ci tocmai lipsa capacitatilor de cercetare stiintifica in domeniul militar. Uite-asa s-a distrus industria de aparare care a adus dupa sine, evident si fuga specialistilor nostri fie in alte zone ale economiei, fie in afara tarii. Acum vorbim despre cumpararea unor avioane second-hand. M-au intrebat si pe mine, acum multi ani, ce parere am: Puiu Pascu (Ioan Mircea Pascu – europarlamentar n.r.) si cu Teodor Melescanu. Ceilalti nu m-au bagat in seama, desi puteam sa le mai dau niste sfaturi. Ca exemplu doar, departamentul meu coordona activitatea a 103 fabrici care contribuiau la fabricarea unui tanc. Toate elementele se adunau la Uzinele „23 August“ (Faur) pentru asamblare, de unde tancul pleca „pe senile“. Aveam pe vremea aia un fel de consortiu (aeronautic n.r.), construit din fabrica de la Bacau, cei de la Craiova, cei de la elicoptere si cu fabrica de motoare din Militari/Bucuresti, care faceau minuni. Am avut doua tuneluri aerodinamice la standarde mult peste rusi, unul subsonic si unul supersonic, care puteau functiona si astazi. Le puteam folosi si azi sau le puteam inchiria. Nu! Cel care-a avut nevoie le-a „ras” pentru a construi nu stiu ce Mall!
Alte exemple erau santierele Navale de la Mangalia, Oltenita, Turnu-Severin, Constanta, care lucrau, faceau navele, blindatele si vedetele fluviale, care erau bune! Eu m-am opus cumpararii submarinului. Uitati-va ca sta fie la dana, fie pe doc, in asteptarea a 2 milioane de dolari pentru schimbul de baterii, de cati ani? M-am opus deoarece e absurd sa crezi ca va ajunge Romania sa faca jocurile pe aici, atat timp cat avem si Turcia si Rusia, iar acum si Ucraina.
La vremuri noi – avioane… second-hand!
In ultimii doi ani se incearca gasirea unei solutii pentru dotarea cu avioane multirol a aviatiei militare. Neintrarea acestora in inzestrare in urmatorii doi ani va duce la neasigurarea securitatii spatiului aerian a Romaniei, adica o vulnerabilitate majora. Optiunea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a fost de achizitionare a 24 avioane F-16 Block 25 aflate in uz in SUA. Motivatia: „este dorinta Aviatiei Militare!“.
„Aceste «dorinte» s-au perimat pe masura ce, in timp, au fost sau nu acceptati specialisti la comanda Aviatiei Militare. Metoda nu este romaneasca, ci englezeasca; cei din urma spun ca sunt prea saraci ca sa cumpere ceva vechi. Eu, ca fost sef al Inzestrarii Armatei gandesc astfel: ori fac un efort care ma va ajuta in timp sa exploatez produsul, sa repregatesc pilotii, sa ne refacem tehnicienii, imi refac bazele aeriene, si putem sa le remodernizam inca de 2-3 ori, trebuie sa ne definim misiunile aviatiei noastre.
Am discutat cu domnul Melescanu si, anterior, si cu Ioan Mircea Pascu problema F16 second hand, iar apoi am discutat si cu Gripenul (SAAB – n.r.) direct. Acestia au propus, si am sustinut si cand eram ministrul economiei: sa importam de la americani Boeing-ul care avea nevoie de o baza tehnica puternica aici, la mijlocul drumului intre Occident si Orient, si care putea fi ROMAERO. Aceasta dupa ce scosese pe piata peste 100 de aeronave. Dar acum nu mai stim sa facem efortul pe o anumita directie. Intra banii si vedeti ca e ca si pe un teren fara apa. Eu am sustinut Gripenul. E mai mic si mai bun. Si va asigura Craiova o parte din productie. Fabrica de motoare poate fi revitalizata si am avea din nou o industrie performanta.
Ii sfatuiesc si acum sa nu cumpere avioane „second-hand“, caci noi, romanii, suntem prea saraci ca sa ne permitem asa ceva. Mai bine cumparam ceva nou pe care sa-l mai imbunatatim periodic, decat sa cumparam ceva vechi, pe care sa-l reparam la fiecare zbor! Prefer sa fac un efort care sa ma ajute sa imi refac bazele, sa imi reinstruiesc pilotii, sa am si un offset, chiar cu costul unor remodernizari, decat sa fiu fortat, peste 10-15 ani, sa renunt la ele, asa cum am renuntat la MiG-23 sau MiG-29. Aici vine vorba de avioane de lupta, dar si de redefinirea misiunii aviatiei noastre: de atac sau de aparare. Mai mult, ca om care provin din Industria de Aparare, un avion nou, imi permite sa-mi dezvolt si alte fabrici conexe, de exemplu fabrica de la Craiova, care-ar face sa-i mobilizeze pe romani sa faca ceea ce stiu demult, inca de pe vremea lui Aurel Vlaicu: sa construiasca avioane!“
Dincolo de problemele de securitate grave pe care le-a generat deja distrugerea in buna masura a industriei de aparare, ramane gustul amar al alungarii unor competente dintr-un domeniu de elita care aseza Romania pe harta statelor puternice ale lumii. Ar fi bine de stiut ca industria de aparare nu a fost creata de regimul comunist in scopuri „imperiale”, aceasta fiind o realitate in peisajul economic romanesc cu mult inaintea „sosirii” lor. Stau marturie uzinele de la Cugir si Resita, uzina Malaxa sau perla industriei romanesti interbelice, IAR Brasov, care a produs IAR 80, al patrulea avion de vanatoare ca performante la inceperea celui de-al doilea Razboi Mondial. Mai grava este insa pierderea fortei de munca inalt calificate si a traditiei generate de aceasta. Pe ce ne vom baza cand va trebui sa reconstruim?

Interviu realizat de Raul Dancuta (Business Adviser) si Ovidiu Mihalache (Q Magazine)

(articol preluat din varianta print a revistei Business Adviser, nr. 58)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here