Raul-Ciprian Dancuta (Dank Media): Se va infiinta o Armata Comuna Europeana?

0
246
armata-soldati

armata-soldatiMulti s-ar intreba care ar fi legatura atat de puternica intre criza economica si puterea militara in conditiile in care masurile economice ce trebuie luate pentru salvarea economiei europene si mondiale se impun a fi imperios adoptate in pima urgenta.

In contextul european ar trebui precizat, sec poate, ca e vorba de 300 de miliarde de euro investiti in aparare dar care nu asigura necesarul de securitate scontat. si atunci ce facem, cheltuim mai mult fara sa avem de unde? Sau incercam o varianta radicala: sa punem banii pentru aparare la un loc!

Integrarea – salvarea UE ca actor international de prima marime

Chiar daca drumul spre o entitate confederativa de tipul Statelor Unite ale Europei este inca lung, iar directia acestuia e destul de imprevizibila, exista semne clare ca acesta va fi singurul care va salvgarda interesele geopolitice ale Europei in lume. Crearea Presedintiei Consiliului Uniunii Europene si mai ales a Serviciului european de Actiune Externa a apropiat UE de crearea unor institutii fundamentale: Presedintia permanenta si un veritabil minister de Externe care sa elaboreze o politica externa unica si coerenta, dincolo de interesele nationale ale statelor.
Cu toate acestea, infiintarea Serviciului european de Actiune Externa apare, pana in prezent, ca fiind un demers insufiecient, atata timp cat acesta nu are mijloace reale prin care sa-si sustina misiunea.
Infiintarea graduala a Armatei Comune Europene (ACE), institutie cu rol de aparare colectiva, impunere a intereselor europene, consolidare a unitatii europene si de creare a unei identitati europene, apare, prin urmare, ca o necesitate geopolitica esentiala a Uniunii Europene.

De ce am avea nevoie de o Armata Comuna Europeana?

Criza economica prin care trece Occidentul a pus, mai mult ca niciodata, problema reducerii bugetelor nationale pentru aparare in contextul firesc al detensionarii situatiei de securitate internationala. Cu toate acestea, se pot intrevedea riscuri si amenitari la adresa securitatii europene, pe termen mediu si lung, la care UE va fi chemata sa raspunda si va fi nevoita sa apeleze la alte entitati: SUA si NATO. Acest lucru ar pune UE intr-o situatie de inferioritate si de dependenta fata de principalul competitor economic, SUA. Pentru ca, pana la urma, NATO depinde si ea de puterea militara a SUA.
Desi tarile membre UE investesc anual in aparare aproximativ 301 miliarde de dolari (fata de 698 miliarde dolari SUA, 114  miliarde dolari China, 52 miliarde dolari Rusia, 51 miliarde dolari Japonia) acest efort nu se regaseste in manifestarea UE ca o entitate politico-militara distincta. Mai mult, dependenta militara fata de SUA creste.
Evolutiile in plan international, previzionate pentru urmatoarea perioada de 20-50 de ani, sugereaza o crestere a influentei politice si economice a marilor actori internationali din zona emergenta: China, India, Brazilia si, intr-o oarecare masura, a Rusiei. Efectele acestei influente vor fi vizibile si in plan militar. Competitia pentru controlul resurselor vitale ale planetei va fi purtata cu certitudine si cu ajutorul fortelor armate. Ori Europei exact acest lucru ii lipseste: un instrument de forta care sa-i permita sa dispuna, conform propriilor interese, de avantajele economice, tehnologice si stiintifice pe care si le-a creat.
Desi pare ciudat, riscul major la adresa securitatii europene ar putea veni exact din directia principalului aliat: SUA. Iar aceasta, nu ca urmare a unor tensiuni intre cei doi actori, ci ca urmare a unei mai slabe implicari americane in chestiunile europene, concomitent cu o implicare mai accentuata in Asia-Pacific si, probabil, in Orientul Mijlociu. Noua Strategie de Aparare a SUA confirma deja acest lucru. si problemele economice cu care SUA se confrunta vor putea sa le determine pe acestea sa-si restranga efortul bugetar in domeniul securitatii, lucru deja facut partial prin reducerea cu 9% a cheltuielilor pentru aparare pentru urmatorii 5 ani. Pana si programele politice lansate de lideri de opinie americani si chiar de unii lideri politici vor putea concura la crearea cadrului necesar a unei retrageri americane din problemele europene.
Si atunci Europa ce va face? Cu o Rusie mereu interesata de crearea de tensiuni artificiale, cu un sistem politic fragil, favorabil aparitiei unor regimuri radicale, cu o China tot mai preocupata de problamatica Orientului Mijlociu si aflata in cautare de resurse, cu o Indie in expansiune demografica si implicit economica, cu nevoi tot mai mari de resurse, cu o Brazilie care urmeaza modelul indian – normal, la alta scara -, Europa risca sa ramana o echipa de actori fara un obiectiv comun, si nu sa fie un actor international major.

Pooling and Sharing – un concept care poate fi semnalul constructiei unei institutii militare comune europene
Pe 30 noiembrie 2011 in cadrul Reuniunii ministrilor Apararii din tarile membre UE, s-a discutat si s-a luat un angajament politic comun privind dezvoltarea in comun a unor noi capabilitati militare, precum si folosirea acestora in comun, conceptul initiat fiind cunoscut de acum sub numele de “Pooling and sharing”.
Propunerea concreta, cunoscuta si sub numele de “initiativa Gent” a venit din partea reprezentantilor Germaniei si Suediei, care au cerut inca din mai 2011 inaltului Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate, sa solicite Agentiei Europene pentru Aparare (EDA) sa faca propuneri concrete de cooperare prin aplicarea conceptiei “Pooling and sharing”. Statele membre pot dobandi in mod colectiv capabilitati care nu ar putea fi achizitionate in mod individual. Aceste capabilitati sunt considerate critice pentru operatiunile in cadrul Politici de Securitate si Aparare Comuna (PSAC), si pe de alta parte, ele ar putea asigura independenta UE in ceea ce priveste partile terte.

ACE si apusul armatei nationale
Problema majora care se va pune in situatia initerii demersurilor politice pentru crearea unei ACE, ar fi renuntarea la o parte esentiala a suveranitatii, si anume la puterea militara proprie si dreptul de a dispune unilateral de aceasta. Este evident ca interesele nationale ale statelor membre UE nu coincid intotdeauna, dar este de previzionat ca pe termen mediu sau lung acestea vor coincide in cea mai mare parte. Prin urmare, armatele nationale, odata cu super-tehnologizarea actiunilor militare vor pierde din importanta. Pur si simplu vor fi prea putini cei care-si vor permite  in viitor o armata inalt tehnologizata si suficienta ca marime. Oricum, armatele nationale vor putea fi mentinute ca forta de generare a ACE la o dimensiune convenita prin tratate europene. ACE va putea totodata sa preia rolul armatelor nationale in generare a fortelor la dispozitia NATO. Conducerea colectiva a UE va permite totodata ca ACE sa nu fie antrenata in aventuri militare cu consecinte dezastroase pentru Uniune.

In loc de concluzii

Chiar daca in momentul de fata riscurile si amenintarile la adresa securitatii europene nu par a crea emotia necesara initierii unui demeres privind infiintarea unei ACE, este de asteptat ca evolutiile pe termen mediu si lung in plan economic si in cel al securitatii vor obliga decidentii europeni sa concretizeze o astfel de masura.
Constructia unei astfel de institutii va permite mentinerea unitatii europene, si mai mult, va permite formare unei identitati europene distincte pe care ideile unionale nu au reusit sa o fortifice.
tinand cont ca o asemenea constructie nu poate fi facuta intr-o perioada scurta de timp, necesitand implicarea a cel putin 2 generatii de europeni, mai mult ca sigur ca perioada de „tranzitie” va permite ca animozitatile generate de renuntarea la rolul primordial al armatelor nationale sa fie depasite.

(articol preluat din revista Business Adviser nr. 64)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here