Desi in prezent Canada pare neatinsa de recesiune, la inceputul anilor ’90, tara traversa o criza financiara majora, cu un deficit bugetar de 9% din PIB si perspective negre asupra economiei.
Solutia a fost una liberala: in patru ani, intre 1992 si 1996, premierul Jean Chretien a transformat acest deficit urias in crestere economica.
Paradoxal, in timp ce liderii mondiali au discutat la Toronto despre solutiile de iesire din criza, Canada pare neatinsa de recesiune. Canadienii nu trebuie sa suporte reduceri de salarii sau majorari de taxe. Ei au trecut un astfel de hop in anii ’90 cand guvernul canadian de la acea vreme a aplicat solutia macelului bugetar. O solutie care a functionat si care tine si astazi tara departe de datorii periculoase.
La inceputul anilor ’90, Canada traversa o criza financiara majora, cu un deficit bugetar de 9% din PIB si perspective negre asupra economiei. Solutia a fost una liberala: in patru ani, intre 1992 si 1996, premierul Jean Chretien a transformat acest deficit urias in crestere economica. Iar in istoria economiei moderne se studiaza „solutia canadiana”. Constient ca eficientizarea economiilor si inghetarea salariilor si pensiilor e insuficienta, Chretien a dispus ca TOATE cheltuielile ne-esentiale ale guvernului sa fie reduse. Singurii care au scapat de macelul bugetar au fost pensionarii.
Reducerile au fost drastice: bugetul de cercetare a fost injumatatit, subventiile pentru agricultura, sanatate si educatie au fost reduse, in medie, cu 20%, la fel si ajutoarele pentru strainatate sau in retelele de transport. Costurile sociale nu au fost deloc mici. Zeci de mii de asistenti medicali, profesori si functionari din sistemul public au devenit someri. Rezultatul: de la un deficit de 9%, economia Canadei a intrat pe crestere economica in timp record.
La 15 ani de la acei ani de austeritate, canadienii sunt convinsi ca succesul s-a datorat profunzimii si rapiditatii cu care guvernul liberal a operat restructurarile bugetare. (Mediafax)
