„Multi oraseni si-au facut pensiuni la tara” – afirma presedintele fondator al ANTREC, Maria Stoian

0
228

In general, se spune ca inceputul de an este relativ „mort” din punctul de vedere al afacerilor. Cum este aceasta perioada in turismul rural?
Bineinteles ca sunt mai putini turisti decat in timpul sarbatorilor, dar avem noroc cu vacanta scolara, care mai aduce clienti. Trebuie spus, insa, ca aceasta perioada mai putin aglomerata este folosita de proprietarii de pensiuni

si pentru a face mici reparatii, amenajari interioare sau investitii, ceea ce nu s-ar putea realiza in perioadele in care pensiunile sunt pline de turisti. De asemenea, este perioada in care colegii din Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) elaboreaza noi programe turistice.

Am constatat ca, in cazul turismului clasic, o tot mai mare amploare ia asa-numitul „turism de week-end”, care ii salveaza pe patronii de hoteluri. in ce masura se intampla la fel si in cazul posesorilor de pensiuni?

Exista si aici aceasta practica obisnuita in extra-sezon, dar nu in toate zonele tarii. De pilda, in statiunile balneare vin familii intregi pentru anumite tratamente care dureaza mai multe zile, in functie de afectiunile fiecaruia, astfel ca sunt depasite perioadele de week-end. De multe ori, aceste familii se cazeaza in pensiunile turistice din apropierea statiunilor, cum se intampla, de exemplu, in zonele Slanic, Praid, Govora. De asemenea, o tot mai mare amploare ia organizarea de conferinte in pensiunile turistice cu o capacitate adecvata, iar aceste manifestari sunt, de obicei, in timpul saptamanii.       

De ce anume depinde importanta unei regiuni, ca obiectiv pentru turismul rural?

Noi avem o tara extrem de frumoasa si aproape oriunde se poate dezvolta turismul rural. Acest lucru depinde, insa – in mare parte – de gradul de accesibilitate si de pozitionarea fata de localitatile mari, pentru ca de acolo vin cei mai multi turisti, deoarece locuitorii marilor orase „evadeaza” frecvent catre aerul curat de la tara. De aceea, zonele cele mai solicitate raman cele din Bran-Moeciu, Marginimea Sibiului, din Maramures sau Bucovina. Dintre regiunile mai putin cunoscute ca destinatii agro-turistice, in ultimii ani s-au dezvoltat Delta Dunarii, nordul Olteniei, zona Buzau-Vrancea si Hateg, spre Retezat, unde exista un potential extraordinar.

Se mai imbina, acum, frumusetea naturii, cu obiceiurile locale?
Din pacate, gandindu-ne ca ne aflam in secolul al XXI-lea, multe dintre stravechile obiceiuri, ramase din batrani, aproape ca au disparut si mai sunt cunoscute numai de un numar foarte mic de oameni, mai ales ca a existat o perioada in care nici nu se acorda o prea mare importanta acestui lucru. Totusi, in ultimii ani se constata o revenire a interesului fata de traditiile locale, fata de tot ceea ce este specific intr-o zona sau alta si care tine de identitatea locului. Ma bucura si faptul ca tot mai multi tineri se arata interesati de aceste aspecte, de vechile obieiuri pastrate in lumea satului romanesc. si chiar au fost revitalizate, in unele zone, atelierele care produc costume populare sau au fost infiintate in scoli ansambluri de dansuri populare!

Cum raspund autoritatile locale din mediul rural la aceste adevarate provocari?

Se zice ca „omul sfinteste locul”! Sunt primari foarte interesati si care ne ofera tot sprijinul, implicandu-se cu multa convingere si daruire in actiuni de pastrare a traditiilor locale, dar sunt si autoritati care-si arata tot… dezinteresul, ca sa spun asa, printr-o atitudine neutra! Dar, cel putin nu am avut cazuri in care autoritatile locale sa fie impotriva unor asemenea manifestari, ceea ce este un lucru bun.

Constatam ca agro-turismul din Romania se bucura de aprecierea turistilor straini. Din ce tari vin acestia, cu precadere?

Sunt multi francezi, care vin atat individual, cat si in grupuri organizate; a crescut si numarul turistilor din Ungaria sau Austria, dar vin si din Germania, din tarile scandinave sau Israel. De asemenea, vin multe grupuri din Japonia, mai ales pentru zona Maramuresului, pentru ca sunt atrasi de traditiile locale.  

Cat de profitabila este afacerea numita „agro-turism” pentru posesorul unei pensiuni?

Pentru localnici, este un castig! Vorbesc de cei care se ocupa cu toata familia de aceasta afacere, asa cum este normal in agro-turism. Adica, proprietarul locuieste si el alaturi de pensiune, el insusi il intampina pe turist si se ocupa de tot ceea ce trebuie pentru ca turistul sa se simta bine, de la procurarea produselor specifice, naturale si pana la prepararea hranei sau organizarea de trasee turistice.

Se intampla si altfel?

Bineinteles! Acum, foarte multi locuitori ai oraselor si-au facut pensiuni turistice in zonele rurale, prin programul Sapard, pensiuni unde turistul gaseste un administrator angajat, care nu face altceva decat sa-i inmaneze cheia de la camera! Nu este aceeasi atmosfera de familie si – de fapt – nu acesta este turismul rural autentic!

Se poate trai din turism rural?

Da, dar numai in primul caz prezentat, cand totul se petrece in gospodaria proprie…
(Interviu realizat de DANIEL NEGUȚ)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here