Ganduri fara tinta

0
149

Acum trebuie sa va invat ceva rau, pentru ca am observat ca invatati mai repede din necazurile voastre decat din fericirile voastre. Bine atunci azi o sa va invat cum ar trebui sa va rugati uitandu-va tot timpul la ceas, insa aveti grija ce cereti in rugaciunea voastra, cu siguranta ca va veni mai repede decat trebuie.

Ai grija cum iti doresti sa te plimbi printr-o gradina cu pomi, Creatia poate traduce atitudinea ta derapand cu masina de pe sosea direct intr-un pom. Felul in care cersi e mai important ca dorinta, si cat sunteti de gol sa primiti. Nu bate la o usa daca nu stii ce e dincolo de ea, daca nu ar fi o trecere si o schimbare nu ar fi fost pusa acolo. Imaginati-va ca nu doar ceasul de pe mana ta ci toate ceasurile facute din lume lucreaza impreuna sa implineasca ce vrea mintea ta cu starea ta. Atunci organele incep sa se trezeasca mai devreme si o sa se ridice din pat inaintea ta si o sa-ti bea cafeaua. Te-ai gandit vreodata ca te trezesti intr-o dimineata fara organe. Imagineaza-ti, te intinzi sa cobori din pat si nu poti, incerci sa te misti si observi ca nu vrei, nici nu mai stii cu ce gandesti, caci si mintea ta bea din cafeaua ta. Atunci trebuie sa-ti aduci aminte ca „deasupra capului/a fost facut inaintea capului”. Cu el ai observat ?i i?i dai seama ca nu ai fost pregatit sa vezi la cat e ceasul. Nu-i nimic, adu-ti aminte din cel ce te observa, fa-ti trup din pat pentru ca poti. Fa-ti ochii din perinile pe care le simti deja, deschide ochii si gata.
Vezi, sunt numai organele tale imprastiate peste tot, pe care le-ai numit intodeauna usa, noptiera, dulapuri, mese, scaune si tot ce vezi. Crezi ca sunt ale tale, le-ai pierdut in timp. Aduna-le caci te asculta si te vor recunoaste. Coboara pentru ca altcineva isi bea cafeaua, bine, acum sper sa  ma intelegi si pe mine. in fiecare dimineata mi se intampla asa,  ce zici? Lucrurile pe care mi le doresc nu se intampla instantaneu, nu imi mai vin ele ci trec eu pe la ele, asa am ajuns sa nu imi doresc nimic, insa nu-mi dau ceasul jos de pe mana niciodata. Ies in strada si ma uit dupa oameni cu ceas la mana si parca ii vad cu usa in spate, ca pe Pacala si ma gandesc ca inainte sa se inventeze si sa se poarte ceasul pe mana oameni umblau cu usa in spate. Eu cred ca atunci la inceputuri oamenii umblau de isi pierdeau urma, de aceia isi luau usa in spate, ca sa fie tot timpul acasa, adica in spatiu lor. Acum in vremurile de pe urma oamenii si-au schimbat usa cu ceasul, ca sa nu spuna vecinii sau cei ce-i vad ca sunt dusi de acasa.
Cand te gandesti ca atunci cand vad un om cu ceas la mana parca il vad cu usa in spate si de fiecare data cand vrea sa se uite la ceas incep sa fuga, iti dau usa jos, intra si ies, apoi iti pun usa in spate si isi vad de drum, linistiti ca tot timpul sunt acasa. Eu rad, ma urc in masina si vad deja semaforul din intersectia mea. Va amintiti? Pornesc, imi recunosc pietonii,  inainte sa vina la intalnirea cu mine, ii vad cum trec si ii stiu si pe cei de maine. Vad usile, mesele si scaunele pe care voi sta. Ele beau din cafeaua mea si imi vor fi organe dimineata.
Florin Bolea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here