Ariile naturale protejate pe hârtie. În realitate, presiuni asupra custozilor pentru autorizarea proiectelor și probleme privind management-ul siturilor

0
354

Mai mult de jumătate din ariile naturale protejate din Europa sunt protejate doar pe hârtie din cauza unor întârzieri și probleme de aplicare a legislației la nivel național. Un studiu [1] lansat acum câteva zile de WWF la nivel european arată, de asemenea, beneficii clare pentru speciile sălbatice vulnerabile și pentru oameni și economiile locale acolo unde măsurile necesare au fost luate atât de Comisia Europeană, cât și de autoritățile din Statele membre.

Comisia Europeană a confirmat în luna decembrie 2016 că Directivele Păsări și Habitate reprezintă piatra de temelie a conservării naturii în UE și și-a luat angajamentul de a întocmi un plan de acțiune pentru a îmbunătăți modul în care se aplică la nivel național [2]. Raportul european al WWF, „Arii naturale protejate pe hârtie. Cum să obținem rezultate în implementarea legislației europene pentru natură”, oferă o imagine de ansamblu asupra principalelor probleme de pe teren, precum și soluții pentru a le repara, în scopul de a fi luate în considerare de către Comisie la întocmirea planului de acțiune. Continuarea desemnării de arii marine protejate, măsuri concrete structurate în planuri de management pentru toate ariile protejate, alocări financiare corespunzătoare pentru aceste măsuri și o mai bună monitorizare a aplicării lor sunt cele mai importante propuneri înaintate de WWF, pentru asigurarea protecției adecvate a naturii și a refacerii ei, acolo unde există declin [3].

Raportul include studii de caz – atât pozitive cât și negative – din mai multe țări europene, printre care și România, cu situl Natura 2000 Munții Țarcu.

Situația din România – situl Natura 2000 Munții Țarcu: MHC-uri, despăduriri, braconaj

Cazul sitului Natura 2000 din Munții Țarcu a fost ales de experți pentru a exemplifica probleme sistemice pentru rețeaua Natura 2000 din România, respectiv probleme de independență și presiune asupra custozilor în procesul de autorizare a unor proiecte, de slabă coordonare administrativă de la nivel central și de management propriu-zis al sitului, aspecte ce conduc la periclitarea speciilor și habitatelor de interes comunitar. În contextul acestui vid de management și bună guvernanță, situl a fost și rămâne amenințat în continuare de construcția de microhidrocentrale pe râuri ce reprezintă ecosisteme valoroase. De-a lungul timpului, în Țarcu au mai fost constatate probleme legate de despăduriri, braconaj sau practici incorecte în gestionarea faunei sălbatice (carnivore mari) [5], sau accesul cu vehicule motorizate tip enduro. WWF derulează aici proiecte de conservare prin care se organizează intervenții concrete, programe de educație și de dezvoltare a ecoturismului, și cooperarea cu autoritățile de mediu responsabile pentru o atenuare a acestor probleme și re-valorizarea naturii ca motor de dezvoltare locală durabilă. În unele cazuri, precum proiectele de MHC-uri pe râurile Bistra Mărului, Șucu și Olteana [6], a fost însă nevoie de apelarea la instanțele de judecată, unde acordurile pentru construirea acestor infrastructuri au fost anulate.

Exploatarea cu orice preț a resurselor naturale și a celor mai valoroase locuri din Europa

Arii naturale unice precum unele zone umede, zone muntoase și râuri sălbatice, sau arii marine sunt amenințate din pricina unor lacune în legislația națională, evaluări neadecvate ale impactului asupra naturii al proiectelor de infrastructură sau din pricina inexistenței sau calității mediocre a planurilor de management ale ariilor naturale protejate. Aceste vulnerabilități reprezintă oportunități pentru proiectele industriale cu impact negativ, așa cum o demonstrează cazuri precum: dezvoltarea navigației fluviale care seacă zona umedă din parcul Doñana (Spania), extinderea infrastructurii de ski care amenință supraviețuirea ursului brun în Parcul Național Pirin (Bulgaria), proiectele de microhidrocentrale precum cele din Munții Țarcu (România). Directivele Natura 2000 sunt încălcate și în Grecia, unde turismul de masă afectează plajele folosite ca zone de reproducere de țestoasele loggerhead, sau în Marea Nordului (Dogger Bank), unde practicile de pescuit industrial amenință coralii, crustaceele și cetaceele.

Raportul prezintă și cazuri pozitive unde bunele practici aduc beneficii însemnate pentru viața sălbatică, comunitățile și economiile locale. O bună cooperare între autoritățile locale și mediul privat a transformat, de exemplu, zona tiroleză Lechtal din Austria într-un simbol al mândriei localnicilor și o destinație turistică bazată pe frumusețea naturii. Datorită presiunii Comisiei Europene și interdicțiilor în privința pescuitului cu plase în Finlanda, una dintre cele mai rare specii de focă din lume dă semne de recuperare. Iar în Italia, micii pescari sunt implicați în gestionarea ariei marine protejate Torre Guaceto, având venituri în creștere.

WWF-România a publicat în septembrie 2016 un studiu similar celui european [4], despre stadiul și calitatea implementării legislației Natura 2000 în țara noastră. Deși această legislație europeană este deja transpusă în legislația românească, există anumite probleme generale de aplicare. De menționat că siturile Natura 2000 (de interes european) din România sunt în număr de 583, acoperind aproape un sfert din suprafața țării și suprapunându-se, în unele cazuri, cu alte tipuri de arii protejate de interes național, precum parcurile naționale și parcurile naturale.

LĂSAȚI UN MESAJ