Mititeii si… "bateria"

0
173
centrul-veche

centrul-veche“… se aud, din toate partile, strigatele obisnuite: Baiete, o baterie!, O idee!, La moment!, Un patrician!, Gaata!, Parjoala, Mitica!, A sosit!, Un taifas, la a cincea!, Soses-teee… pe telegraf! Peste zarva aceasta piruie naiul lui Dinicu. Maistrul muscalagiu canta Ciocarlia, o scaparare uimitoare de sunete.”, cam aceasta era atmosfera,

dupa cum scrie Delavrancea, in carciuma lui Iordache N. Ionescu, ardelean (desi numele nu o arata, dar Constantin Bacalbasa o spune) “care scapa uneori in ciorba tarhon in loc de leustean”. “Restaurantul dobandise chiar supranumele La idee. Dar vorba nu s-a pastrat”- povesteste Bacalbasa in “Bucurestii de altadata“ – “in schimb: mititeii, bateria si protocolul s-au impamantenit. Mititeii si bateria vor trai lunga vreme in viitor”. Locul aflat pe Strada Covaci nr. 3 (anterior Oituz), din centrul istoric al Capitalei la sfarsit de secol XIX si in primele decenii ale secolului al XX-lea si-a castigat faima datorita faptului ca ziaristul, pamfletarul si umoristul Nicolae T. Orasanu, parintele spiritual al locantei, i-a compus lista de bucate intr-un mod original, despre care isi aminteste acelasi Bacalbasa: “Marea valva a restaurantului acestuia care avea bucataria curat romaneasca a inceput din ziua in care umoristul N.T. Oraseanu a compus nostima lui lista de bucate care, in parte, a ramas pana la noi si se va perpetua […]: Painea: o abundenta, Gheata: crema de Siberia, Scobitoarea: o baioneta, Tacamul: un regulament, tuica: o idee, Socoteala: protocolul, Carnati: patricieni, Ardeiul rosu: o torpila, Varza acra: originara de la Belgrad, Sticluta de vin de ¼: o pricina, Ocaua de vin si borviz la gheata: o baterie, Apa rece: o naturala, Paharele pentru vin: semiplutoane, Cafeaua turceasca: un taifas, Cafeaua cu rom: un marghiloman”. Cu timpul, comenzile au inceput sa se faca dupa meniul lui Orasanu nu numai la Iordache, dar si in alte restaurante si birturi din capitala. Orasanu ocupa la Iordache masa 6, impreuna cu Galasescu si alti politicieni si ziaristi, in frunte cu Mihalache, Marghiloman. Era numita “Masa vanatorilor”, a mincinosilor, inventatori de glume. Masa 5 era a literatilor: B.P. Hasdeu, Radu Rosetti, Nicolae Nicoleanu, Nicolae Filimon, Ion C. Fundescu. Acest local era foarte cunoscut in vreme fiind frecventat de numeroase personalitati ale timpului precum Mihai Eminescu sau Anghel Saligny, fiind se pare un loc preferat si de I.L. Caragiale.

Despre istoria mititeilor

Se povesteste ca ei s-au nascut, tot aici in strada Covaci. “intr-o seara – zice un contemporan – patronul observa ca se terminase rezerva de mate pentru prepararea carnatilor, pe care Orasanu in celebrul sau meniu ii numeste patricieni, foarte apreciati si cautati. in fata acestei situatii neprevazute avu o inspiratie si anume sa friga pe gratar carnatii fara invelis. Carnatii, in aceasta forma, nu mai puteau fi ca patricienii, ci erau mai mici. Din acea seara ei devenira un fel de specialitate a casei” – urmand ca ulterior sa intre in patrimoniul culinar national. “La tocatura obisnuita, pentru patricieni, Iordache mai adauga cate ceva: chimen, cimbru, bicarbonat si putin salpetru, toate contribuind la cresterea volumului micilor, cand erau fripti, dandu-le o culoare placuta si un gust care cerea neaparat stropirea lor cu vestitul vin de Dragasani al lui Iordache”. Carciuma, care atunci se numea „La trei frunze de vita”, a devenit celebra pentru noul sau produs. La restaurantul din pavilionul romanesc de la Expozitia Internationala de la Paris din 1899, fusesera trimisi „nea Radu“, bucatarul si lautarul Cristache Ciolac a carui vioara a facut mare senzatie printre mititeii romanesti, numiti de francezi “saucisses à la roumaine”. Sa reamintim si alte bunatati care se aflau in meniul “casei”: tuzlamaua, sarmalele cu mamaliguta, paceaua (mancare cu carne de picioare de bou sau berbec, cu sos de otet cu ou), varza cu carne, ghiveciul macelaresc. Bineinteles, gustoasele bucate erau digerate mai bine si datorita maiestriei renumitilor lautari ai vremii: Cristache Ciolac, Nicolae Buica, Lica stefanescu, Alexandru Leon, Jean Marcu, Fanica Luca, Ionescu Gaina si altii.

Reclama la sfarsit de secol XIX

La randul sau, restaurantul “La Iordache” a avut si alte elemente de inedit in povestea sa. Acestea sunt prezente in modul deosebit in care a ales proprietarul restaurantului sa-i faca reclama. Pe scurt, este vorba de o suita de reclame cu tenta umoristica. Iodache Ionescu pare a fi un punct de reper pentru multi care intentionau sa patrunda pe aceasta piata. Aceste reclame aparute in paginile ziarului “Adeverul”, imbracau forma unor versuri umoristice. Acestea asociau diverse evenimente curente ale epocii cu restaurantul Iordache. Un exemplu de astfel de mesaj publicitar, care face si legatura intre restaurantul lui Iordache si cel al lui Tache Rusescu. De altfel, Tache Rusescu invatase meserie la Ionescu, fapt de altfel recunoscut si mentionat de fostul ucenic intr-o serie de reclame, prin care voia sa sublinieze calitatea superioara a serviciilor furnizate: “Patlagele impanate, / Numite inambaldi, / Asa bine preparate / Nicaeri nu vei gasi / Ca la birtul lui Rusescu / Care a fost si sucursala / Lui Iordache Ionescu / Renumit in Capitala”. Sau, revenind la problema mititeilor, “Placute macmahoane / Cu Dorna preparate / Mancari foarte gustoase / Cu sosuri minunate. / si mititei da-i prima / Inventia lui Iordache”. Alteori, reclama promovata de Ionescu este pe cat de simpla, pe atat de concisa, mentionandu-se doar locatia restaurantului – „Strada Covaci nr. 3” – si faptul ca in cadrul localului se poate audia „musica nationala in toate serile” (“Adevarul”, nr. 976/1891, p. 3).

HORATIU SERB

(articol preluat din varianta print a revistei Business Adviser, nr. 58)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here