Cum apreciati mediul de afaceri din Romania?
Nu putem vorbi de o “calitate” a mediului de afaceri din tara noastra, deoarece aceasta este o consecinta a modului de administrare publica. Legislatia, fiscalitatea, sustinerea – sunt atribute ale puterii, in orice stat.
Daca ne luam dupa experienta statelor cu democratie si economie de piata, ar trebui sa acceptam ca statul sa aiba un rol tot mai mic de interventie, dar sa asigure, prin institutii profesioniste, urmatoarele: o concurenta loiala (adica, supravegherea monopolurilor si a puterilor dominante in piata); o politica de dezvoltare a exporturilor, bazata pe politici de dezvoltare industriala; politici sociale si educationale; o politica monetara si fiscala favorabile dezvoltarii economiei; un control permanent, privind respectarea regulilor de functionare a economiei de piata.
Din pacate, de 20 de ani asistam la cheltuieli imense din bugetul de stat pentru scrieri de strategii, planuri, bugete, pe care le schimba fiecare guvern de cateva ori pe an! Vedem cum interventia statului duce la distorsiuni si discriminari (de exemplu: anularea unor datorii, amanari de plati, lipsa de control la marii evazionisti), dar vedem si cum corectia bugetara se face prin aplicarea de noi taxe la cel care, de fapt, este furnizor de surse la buget – intreprinzatorii privati. Spun doar « intreprinzatorii privati », pentru ca orice crestere de taxe si impozite nu afecteaza companiile si regiile de stat, care oricum nu achita aceste taxe (spre exemplu: majorarea CAS-ului, in 2009, a afectat sectorul intreprinzatorilor privati, in special IMM-urile, pentru ca – dupa cum se stie – companiile statului au datorii de miliarde, neachitate la CAS)…
Care considerati ca au fost deciziile Guvernului Romaniei, din ultima perioada de timp – din perspectiva dezvoltarii si stabilitatii economice – care au avut efecte negative asupra activitatii oamenilor de afaceri?
Din pacate, in mod obiectiv vorbind, deciziile actualului guvern nu au fost specifice unei perioade de criza, pentru a duce la stabilitate. in afara de stabilitatea cursului – asigurata, insa, de BNR – nu a existat decat o singura masura concreta, care a facut sa nu se restructureze “Dacia” Pitesti: si anume, programul “Rabla”! Dar, la conceptia programului nu s-a mers pe o revigorare pe orizontala a sub-furnizorilor, pentru ca – in cazul acestui ajutor, dat de stat – la capat de flux se afla multe importuri.
In general, efectele negative au fost si sunt majore! Introducerea si mentinerea impozitului minim; readucerea microintreprinderilor de la 3%, la 16%; cresterea costurilor pe salarii; nedeductibilitatea unor cheltuieli legate strict de functionarea societatii – sunt doar cateva exemple, din lungul sir al deciziilor pe “contra sens” ale guvernului. Regula de aur a oricarei filozofii fiscale trebuie sa fie « putin – de la mai multi » , nu « cat mai mult – de la putini »! Toata aceasta politica – gresita, din punctul meu de vedere – a creat panica, a inchis multe firme, a alungat multi producatori din alte tari care alesesera Romania si a dus la diminuarea surselor la buget.
Care credeti ca au fost – in contra-pondere – deciziile guvernamentale pozitive, in favoarea dezvoltarii sectorului IMM si a mediului de afaceri romanesc?
Din anul 2009, de cand s-a recunoscut si in Romania criza, nu exista masuri concrete sau decizii cu efect pozitiv asupra IMM-urilor! S-au prelungit programele de sprijin a exportului, care ruleaza de sase ani, dar nu s-a acceptat – asa cum aplica Uniunea Europeana – schema de minimis, de 500.000 euro, pe trei ani. S-a prelungit Ordonanta de Guvern privind somajul tehnic, dar cei 75% din salariu sunt cu plata din fondul de salarii a angajatorului, nu ca in alte tari, unde acele zile in care compania nu are comenzi sunt platite pentru angajati cu cca. 70% din salariu, dar din fondul de somaj. De asemenea, nu s-a luat nici o masura prin care sa se utilizeze produse si servicii romanesti in achizitiile publice, pentru a revigora productia interna.
Cum apreciati calitatea si oportunitatea programelor de sprijin a sectorului IMM, derulate in aceasta perioada de catre Ministerul de profil?
Programele pentru IMM-uri, derulate prin Ministerul Economiei, de care tine acum acest sector, sunt aceleasi de sase ani, fiind prelungite deciziile Centrului de Promovare a Comertului, deoarece ministerele au tot fost reorganizate. Iar – in timp – birocratia a crescut, astfel ca, in aceste conditii, eficienta este diminuata. Pe de alta parte, fondurile structurale atrase si proiectele derulate pentru perfectionarea resurselor umane sunt indreptate mai ales catre interior, catre personalul din minister, iar rezultatele se lasa asteptate.
Ce considerati ca ar trebui facut la nivel guvernamental – dar si individual – pentru sprijinirea concreta a IMM-urilor, in particular, dar si a economiei Romaniei, in general?
Este greu sa spun totul in doar cateva cuvinte, dar intotdeauna trebuiesc gasite solutii simple pentru lucrurile complicate! in primul rand, ar trebui revazute doua importante coduri: Codul fiscal si Codul muncii. Acestea sunt anacronice unei perioade de criza, dar chiar si de normalitate!
Codul fiscal trebuie sa simplifice si sa scada presiunea fiscala, intarind – in acelasi timp – institutia “FISC”, care sa asigure o justa colectare a taxelor si impozitelor, iar Codul muncii trebuie sa simplifice, sa flexibilizeze, angajarea si dezangajarea, sa aiba ca principiu de functionare plata calitatii si cantitatii muncii si sa asigure un echilibru in protectia angajatilor si a angajatorilor.
Apoi, trebuie cu siguranta sa se simplifice birocratia, eliminand nenumaratele raportari inutile si multiple, concomitent cu depolitizarea institutiilor publice, trecand la profesionalizarea lor.
Daca ar functiona si un control eficient in piata interna, pentru a nu se mai face concurenta neloiala producatorilor romani cu tot felul de marfuri introduse si comercializate prin evaziune, cred ca IMM-urilor le-ar merge bine si – implicit – sursele la buget ar fi mai mari, putand rezolva decent politicile sociale.
Un om de afaceri responsabil mai are timp si de viata personala?
Un om de afaceri resposabil, din pacate, are o buna parte din bugetul de timp “mancat” de toate lucrurile inutile sau de schimbarile de “peste noapte” ale regulilor de functionare a activitatii sale, diminuand mult din eficienta afacerii. in aceste conditii, viata personala trece pe planul doi, atunci cand doresti sa mentii o afacere in mod corect, cinstit si fara privilegii de la stat.
Calitatea dumneavoastra de om politic – de cand ati devenit si om politic – v-a ajutat sau v-a incurcat in afacerile personale?
Am constat ca, inainte de a deveni om politic, plateam costul neapartenentei politice si nesustinerii nici unui partid, asa cum se imtampla la majoritatea IMM-urilor. Am intrat in politica – nemultumita de modul in care sunt reprezentate interesele privind functionarea economiei de piata in Romania – si am constatat ca ajung sa platesc « costul » apartenentei la un partid mic! Eu am ales partidul nu pentru marimea lui si nici pentru privilegii personale, asa cum, din pacate, o fac multi, fie ei oameni de afaceri, lideri de sindicat sau simpli cetateni. Am ales un partid de centru, pentru ca sunt liberala in modul meu de a fi si cred mai mult in doctrina conservatoare « sa pastram ce avem bun si sa construim, prin valori, viitorul ». Eu nu cred in mituri si nici in bani fara munca! Dar cred ca trebuie sa existe sanse pentru toti sa munceasca, sa castige si sa nu traiasca din ajutoare sociale.
Care este opinia dvs. despre ciza economica, in Romania si in lume?
Spre deosebire de alte tari, pornind de la SUA, unde a avut loc o criza financiara ce a condus la o criza economica, noi am avut si avem o criza economica mult amplificata de criza morala si institutionala, instalata de mult timp in Romania! Nu poti sa scapi de o boala, daca nu indepartezi toti factorii de risc si nu o tratezi dupa un diagnostic corect. Din pacate, noi traim intr-o “economie a declinului”, definita astfel de cel care a primit Premiul Nobel pentru economie in anul 2008, Paul Krugman: “un volum al cheltuielilor private insuficient de mare, pentru a utiliza capacitatea productiva disponibila”! in termeni mai simpli, cheia rezolvarii este sa stimulezi consumul, nu sa induci panica si sa diminuezi veniturile private… Tot Krugman vorbeste de necesitatea “dezghetarii” creditarii, lucru cerut si de mediul privat romanesc, dar nerezolvat.
Solutia standard in situatii de criza financiara este sa introduci in sistem mai mult capital. Recapitalizarea se va face lent, datorita faptului ca bancile se lasa greu convinse sa imprumute mediului privat, pentru ca mai degraba se bucura sa imprumute statul. Relaxarea creditarii este un punct de pornire, dublat de relaxarea fiscala si de o buna colectare la buget, avand in vedere faptul ca peste 40% din economie este “la negru”.
Nu puteti fi si optimista, atunci cand va ganditi la viitorul economiei Romaniei si la afacerile derulate aici?
Este greu sa fi optimist, cand vezi in jurul tau o mare de oameni pesimisti, dar – mai ales – atunci cand nu poti avea predictibilitatea de care ai nevoie, pentru a mentine o afacere. Prin natura mea, sunt un om optimist, pentru ca altfel nu rezistam 20 de ani intr-o economie condusa de fiecare data ca si cum s-ar lua totul de la inceput. Problema este ca optimismul trebuie sa se fundamenteze pe realism. Eu nu cred ca vom iesi in 2010 din criza! De aceea, am restructurat administrativ grupul meu de firme (din 5, am facut 3), pentru diminuarea cheltuielilor de administrare.
Pe de alta parte, incerc sa-mi folosesc intuitia – care m-a ajutat in toti acesti ani – si sa o folosesc mai ales in aprecierea informatiilor care vin din piata externa. Ma “agat” de fiecare piata externa ce reuseste inaintea noastra sa-si creasca in mod semnificativ consumul, dar nu neglijez nici piata interna, incercand sa-i conving si pe altii – de la cetateni, la firme – de faptul ca achizitionand un produs romanesc, contribuie la mentinerea unui loc de munca !.. ( Daniel Negut, interviu preluat din revista Business Adviser, varianta print, nr 48)
