Radu Soviani: In lunile iulie-august 2016, vom intra intr-o criza bugetara

0
153

1.Se spune ca bugetul sufera, din caua lipsei banilor. Asa sa fie?

Intr-adevar bugetul sufera, dar nu din cauza lipsei banilor. Lipsa banilor este o consecinta a modului in care se face politica bugetara – aceasta este adevarata suferinta. Tehnocratii nu au schimbat nimic din ceea ce inseamna politica bugetara – este in continuare, ad-hoc, intamplatoare, fara sa urmareasca obiective clare de dezvoltare, paguboasa. Este important sa privim valoarea veniturilor si a cheltuielilor, dar mai ales dinamica lor. in primele 3 luni ale anului, veniturile bugetare s-au majorat cu (doar) 1,1% in conditiile in care cresterea economica a fost de peste 3 ori mare anul trecut, ceea ce inseamna ca veniturile bugetare nu urmeaza dinamica cresterii economice. Daca am exclude din acest 1,1% plusul de venituri rezultat in urma cresterilor salariale numai in sectorul bugetar, dinamica veniturilor zero sau chiar negative, ceea ce se va intampla in lunile urmatoare.

Nu este secret de unde provine aceasta dinamica nefericita. Reducerile generalizate de taxe, anuntate iresponsabil si de natura sa impinga Romania in procedura de deficit excesiv la anul (pentru rezultatele economcie din 2016) au avut mai degraba efecte negative: reducerea TVA-ului la alimente la 9% si a TVA-ului la 20% nu a fost compensata spre exemplu de o mai buna absorbtie a fondurior erupene. Dinamica veniturilor din TVA a scazut de +14% (conjuncturala crestere in ianuarie 2016 fata de ianuarie 2015 si conjuncturala tocmai din cazua faptului ca intregul deficit bugetar al anului 2015 a fost realizat intr-o singura luna, in decembrie). O astfel de programare bugetara a permis statului sa plateasca facturi privatilor in luna decembrie, cand acestia nu mai putea cheltui sumele, si prin urmare, TVA-ul aferent acelor facturi nu a fost cheltuit si s-a reintros la stat in luna ianuarie. Aceasta (auto) pacaleala – a cresterii incasarilor datorita reducerii TVA a fost devoalata in februarie, cand ritmul de majorare al TVA a scazut de la +14% la 4%, iar in martie a intrat pe o dinamica negativa (incasarile din perioada ianuarie-martie 2016, din TVA, sunt cu 5% mai mic decat cele din primul trimestru al anului trecut). in mod clar aceasta dinamica imi arata ca in lunile iulie-august 2016, vom intra intr-o criza bugetara, in care deficitul bugetar va fi mult mai mare decat cel estimate, necesarul de imprumuturi bugetare semnificativ mai mare, costurile cu dobanzile mai mari si in final, exista riscul aproape cert al unor masuri economice ad-hoc, ca in 2010, care vor pune presiune pe economie si ne vor dauna. Ne indreptam, ca si in 2007-2008, spre propria criza: de aceasta data una bugetara, spre desoebire de 2008 cand Romania a intrat in propria criza de balanta de plati, independent de criza economica mondiala.

2. Se vorbeste din ce in ce mai mult si despre un colaps al sistemului de pensii. Care sunt cauzele care au dus la aceasta situatie?
Daca ne referim la pensii, bugetul de pensii este deja pe deficit semnificativ. Singurul motiv pentru care plata pensiilor poate fi facuta la timp este prin transferul de venituri de la bugetul de stat. Din pacate, niciun guvern de dupa 2005 nu a inteles prima regula a gropilor: ca sa iesi dintr-o groapa, prima regula este sa incetezi sa mai sapi la ea. Groapa sistemului de pensii este in continuare marita: initiativa adoptata de catre Parlament (si necontestata de guvernul technocrat), de plata de privilegii – nu pensii -, dar din bugetul de pensii pentru fostii parlamentari este un exemplu graitor pentru ceea ce inseamna sa sapi in continuare la aceasta groapa. Un alt exemplu este confuzia voita care se face intre ajutoarele sociale si bugetul de pensii: incepand cu anul 2010, guvernul Romaniei a introdus o pensie minima garantata, platita din bugetul de pensii. Acest ajutor social, care nu are nimic de-a face cu ideea de pensie, trebuia platit dintr-un alt buget si din cel al asigurarilor sociale de stat. Este un alt exemplu prin care ca guvernele nu au respectat prima regula a gropilor. in plus, apare problema structurala: de la imbatranirea fortei de munca din Romania, migratia neta a peste 3 milioane de fosti contribuabili la bugetul de pensii, imbatranirea populatiei si inca rata prea mica de angajati in raportul cu numarul de pensionarii. Din nou, guvernele actioneaza pompieristic aici: o crestere a salariilor in economia reala, pe baze reale (si nu prin efectul de demonstratie pe care majorarea pe toata linia a salariilor in sectorul public il are asupra salariilor din domeniul privat), ar fi singura capabila sa diminueze bugetul fondului de pensii. Ori pentru aceasta solutia este simpla: investitii si fonduri europene. Bugetar, la capitolul cheltuieli de capital (investitii), in primele 3 luni ale anului cifra este mizerabila: 0,2% din PIB deci 0,8% din PIB anualizat. Spre comparatie, Ungaria are 8% din PIB investitii (de 10 ori mai mult). Iar la fonduri europene, cifra este dezolanta: -82% absorbtie in primul trimestru din 2016 fata de perioada similara din 2015.
3. In ce situatie este Romania in privinta platii datoriilor externe?

Cred ca cea mai potrivita caracterizarea pentru raspunsul la aceasta intrebare este ,,situatia pre-sevraj’’. Romania inca se mai imprumuta, cu costuri mai mari decat in trecut (in primele 3 luni ale anului costurile cu dobanzile s-au majorat cu 29%). Dar, pentru ca Romania are cam 40% din PIB datorie publica externa, gaseste inca finantare si se multumeste cu starea unui dependent de droguri fericit ca a mai avut niste bani pentru niste iarba. Dar cat va avea nevoie de o noua portie, atunci cand va debuta criza bugetara, iarba – in cazul de fata banii – vor fi mai scumpi. Deja sunt mai scumpi. Cei care spun ca avem un nivel al datoriei mic, de 40% din PIB, in timp ce prin tratatul de la Maastricht, nivelul considerat rezonabil pentru datoria publica este de 60% se ametesc din propriul fum. Romania s-a mai ametit o data din propriul fum. De la 12% din PIB datorie publica in 2007, in 2012 am ajuns la nivelul de 36% din PIB. O cvradruplare in numai 5 ani. Asta se intampla atunci cand muzica se opreste: ritmul de crestere al datoriei, pe fondul scumpirii finantarii si policitilor interne iresponsabile se majoreaza semnificativ, iar daca politicile interne ad-hoc aduc si recesiunea, dinamica este si mai accentuate. La momentul declansarii crizei bugetare (iulie-august 2016), Romania va trece abrupt din starea de pre-sevraj in sevraj.

4. Cum pot fi adusi mai multi bani la buget?

O solutie ferma ar fi adoptarea cat mai rapida a monedei unice europene, cu multitudinea de beneficii aferente (reducerea costului creditului, disparitia comisionarii tranzactiilor de trecere din lei in Euro si din Euro in lei, preturi predictibile in masura in care sunt predictibile si in zona Euro si mai ales o intarire a supravegherii bancare prin luarea acestei supravegheri din mana BNR si incredintarea ei Bancii Centrale Europene). Cei care se opun trecerii cat mai rapide la Euro – si in mod oficial, guvernul a aratat ca se opune acestei aderari, prin amanarea pe termen nelimitat a aderarii la Euro, nu fac decat sa lase in mana unor decidenti discutabili politica monetara (paguboasa in trecut din majortitatea punctelor de vedere in mix cu politica fiscala, paguboasa si in trecut, si in prezent). Absorbtia fondurilor europene, intr-o maniera eficienta (investitii nu subventii) este un alt instrument la indemana dar utilizat prost de decidentii romani. Și o restructurare a personalului si salariilor in sectorul public, reala. Asa cum afirm de doi ani incoace (si observ ca un candidat la alegerile locale din 2016 a preluat acest slogan – paradoxal pentru primarie), guvernul trebuie sa se ocupe de STRADa, ȘCOALa ȘI SPITAL. Restul stie sa faca mediul privat, si stie mai bine.
5. Ce-l asteapta pe romanul de rand?

Din punctul meu de vedere anticipez certitudinea unor lucruri negative: cand politicile economice ,,dupa dorinta’’ (wishful thinking) ale guvernului vor fi abrupt infirmate de catre realitatea economica (ceea ce a inceput sa se intample, asa cum arata executia bugetara), decidentii romani vor face ceea ce au facut intotdeauna: vor nationaliza pierderile. Incapacitatea unor politici economice coerente se va transforma in frustrari iar masurile luate vor fi mai degraba pompieristice si daunatoare pentru economie. Ele ar putea include majorari de taxe, depreciere a leului, inflatie majorata, stagnare economica si chiar inversarea de trend in privinta cresterii economice (recesiune). Nimic din ceea ce nu am mai vazut. Și, din pacate, nimic din ceea ce nu putea fi prevenit.

LĂSAȚI UN MESAJ