Imaginea Romaniei

Cercul Militar National implineste 130 de ani

Iulian Paun

Carol I, primul pe lista cotizantilor

La 15 decembrie 1876 s-a infiintat Cercul Militar al ofiterilor din garnizoana Bucuresti. Nu avea inca un sediu stabil, si a functionat aproate 50 de ani in localul inchiriat. Primul dintre sedii s-a aflat in Str. Eforiei, unde se afla in prezent Primaria Sectorului 5.
Institutia Cercul Militar s-a pus pe treaba si a inceput sa adune bani pentru construirea unui sediu propriu. Au fost stranse cotizatii de la ofiteri, au fost facute demersuri pentru a fi sensibilizat statul sa doneze bani, s-a propus chiar organizarea unei loterii, extragerea numerelor castigatoare avand loc la 10 mai 1898, 1899 si 1900. Suma atrasa era estimata la un total de 600 de mii de lei, din care 180 de mii de lei reprezentau castiguri la loterie, 70 de mii de lei erau destinati organizarii acesteia, iar 350 de mii de lei erau trecuti la rubrica venituri. Proiectul nu s-a materializat.
Intr-o dare de seama a conducerii administrative a Cercului din 1907 aflam ca acesta avea 859 de membri. In capul listei se gasea Regele Carol I, care platea o cotizatie de 100 de lei lunar, urmat de Alteta Sa Regala Principele Ferdinand, care platea lunar 50 de lei. Generalii plateau 10 lei pe luna, iar coloneii 8 lei. Un sublocotenent cotiza cu 2 lei si 10 bani pe luna. Tot din aceasta dare de seama aflam ca se dorea ca, in sediul in care functiona cu chirie in acea perioada Cercul militar, sa se sporeasca numarul meselor de biliard de la doua la patru si sa se infiinteze mese de table si sah. Cercul a adunat adeziuni de la ofiterii dornici sa invete o limba straina. Optiunile erau pentru limba franceza, rusa, italiana, bulgara, ungara, engleza, insa numai cercul de limba engleza functiona si avea 7 elevi.
In statut erau prevazute scopurile principale ale functionarii acestui club exclusivist:
* strangerea legaturilor de camaraderie intre ofiterii de toate armele si toate gradele, intre ofiterii activi si cei in rezerva;
* punerea la dispozitia ofiterilor si membrilor de familie a unui local propriu, in care sa-si poata dezvolta educatia cultural-artistica, sa-si imbogateasca cunostintele generale si de specialitate sau sa-si poata petrece in mod util placut si reconfortant timpul liber;
* stabilirea legaturilor intre familiile ofiterilor, precum si intre acestea si societatea civila.
Acest ultim paragraf pe care l-am amintit din statutul Cercului Militar avea o tinta precisa: in acea perioada, fetele de conditie modesta alergau sa se marite cu barbati in uniforma, nu pentru ca erau frumosi, tandri si destepti, ci pentru ca aveau bani. Fie ca erau „gagisti“ (membri in uniforma, fara grad, ai fanfarei militare, denumire de la care s-a ajuns la termenul „gagiu“ – mi-am luat un gagiu – gagist, fie ca erau ofiteri ai armatei). De altfel, in epoca circula, printre fetele de maritat, urmatorul catren: „Ofiter/ofiteras/o fi taran/o fi cioban/da’ are bani“. Cine stie?! Poate ca si asta a dus la interzicerea casatoriei dintre un ofiter si o fata fara dota.

Saligny a oferit solutia pentru fundatia cladirii

Abia in 1911 demareaza, sub conducerea arhitectului Dimitrie Maimarolu, care castigase concursul de proiect, construirea palatului Cercului Militar, pe locul unde fusese biserica si manastirea Sarindar, la intersectia Bd. Elisabeta cu Calea Victoriei. In acest an se face numai fundatia, constructia efectiva incepand in 1912. La recomandarea inginerului Anghel Saligny, fundatia se face pe piloni de stejar infipti in terenul mlastinos.
Documentele contabile aflate in arhiva ne dezvaluie suma totala alocata construirii palatului, cat si pe cei care au asigurat-o. Astfel, din cotizatia benevola a ofiterilor s-au folosit 12.166.000 de lei, Casa Ostirii a donat 100.000 de lei, ministrul de Razboi Nicolae Filipescu a donat 200.000 de lei, generalul Rascanu a dat si el 825.000 de lei. De remarcat ca aproape 80% dintre fondurile folosite provin din cotizatia benevola a ofiterilor.
Lucrarile la palatul Cercului Militar continua pana in 1916, cand in aprilie Gazeta Ilustrata elogia intr-un articol „podoaba arhitecturala a tarii, cel mai important edificiu monumental din toate palatele, care, gratie stiintei si simtului estetic al marilor arhitecti romani, au inzestrat Romania in ultimele decenii“. Din pacate, trupele Puterilor Centrale ocupa Bucurestii si la 12 noiembrie 1916 Cercul Militar este evacuat. In 1919, la revenirea administratiei centrale in Bucuresti, cladirea este gasita devastata in interior si este necesara contractarea unui imprumut pentru repararea si terminarea cladirii.
In sfarsit, Cercul Militar se inaugureaza! La 4 februarie 1923, in prezenta Regelui Ferdinand, a Reginei Maria, a mai multor oficiali si capi ai Ostirii, acest monument de arhitectura, edificiu reprezentativ al Armatei Romane, intra in circuitul oficial.


Un monument de bun gust

Aceasta constructie facuta in stil neoclasic francez are 10 sali importante construite in stiluri diferite: Sala de Marmura, Sala Maura, Sala Gotica, Sala Norvegiana si alte spatii pline de eleganta si incarcare de istorie si bun-gust. Acum, Cercul Militar functioneaza conform statutului initial. Sunt diverse cercuri cultural-educative, artistice, in domeniul creativ-distractiv si in domeniul invatamantului popular si al reconversiei profesionale. Cercul Militar (acum si National) a devenit un reper urbanistic si cultural al capitalei, un edificiu reprezentativ cu care nu putem sa nu ne mandrim.

Desele comentarii din presa vremii, care aveau ca subiect scandalurile repetate generate de ofiteri beti in localuri de proasta reputatie din mahalalele Bucurestilor, i-au determinat pe mai-marii Ostirii sa se gandeasca la luarea unei masuri care sa fereasca armata sa mai „pata“ vreo rusine, iar hainele militare sa nu mai fie terfelite. Singura solutie la indemana a fost sa le faca un club, un loc al lor, al ofiterilor, unde sa-i adune pe toti, feriti de ochii vulgului... loc in care se puteau da in stamba linistiti, fara a fi vazuti de ziaristii dusmanosi care a doua zi i-ar fi dat „pac la Razboiu!“. Si, ca acest loc sa poarte un nume, i s-a spus simplu, „Cercul Militar“.