Analiza: Sfarsitul iluziilor

0
14

Despre legea darii in plata s-au scris atat de multe lucruri incat am putea spune ca o alta insiruire de cuvinte pe aceasta tema este relativ inutila. Ca in orice dezbatere, adevarul se naste prin intelegerea corecta a momentului in care ne aflam, de unde venim, incotro mergem si mai ales cum gasim echilibrul necesar tuturor categoriilor sociale implicate in acest proces.

Mai intai de toate, vom face apel la un rationament pe care l-am auzit des in ultima vreme, ai un credit pentru un imobil, nu il mai poti plati, cedezi imobilul bancii si toata lumea e multumita. Cat de simplu ar fi sa fie doar atat, dar evident ca e mult mai mult decat atat. Cand spui credit imobiliar, te referi in mod absolut la cateva elemente concrete si anume: clientul cu avansul pe care-l detine, banca, cea care acopera diferenta de bani pentru achizitia locuintei si evident regimul de proprietate (clientul cedeaza actele de proprietate bancii pana la stingerea obligatiilor contractuale). Daca de-a lungul obligatiilor financiare intervine imposibilitatea indeplinirii lor de catre client, banca ramane pe cale de consecinta, proprietara imobilului ipotecat. Din acel moment clientul nu mai are niciun fel de obligatie fata de banca. Asa arata si functioneaza ceea ce numim clasic credit ipotecar.

Numai ca, tanara democratie, deficitara intelegere a produselor bancare, lacomia evidenta a institutiilor financiare de acest tip, a produs in Romania un dezechilibru serios in sensul in care un contract neonorat cu banca, inseamna pierderea locuintei si urmarirea debitorului pentru tot restul vietii, cu scopul recuperarii unor sume uriase de bani. Romania s-a aflat la acest nivel al discutiei in prezenta functionarii pe piata a unor credite imobiliare in care garantiile ipotecare nu acopereau valoarea creditelor. Imobilele functionau ca o garantie dar conditiile de creditare priveau mai mult decat pierderea bunului in caz de neplata. Indusi in eroare cu privire la bonitatea reala, cu larga complicitate a bancii centrale cea care a incurajat creditarea fara sa explice diferentele majore dintre diversele produse de pe piata. Credeti ca BNR-ul nu a stiut tot timpul ce e posibil si ce nu in ceea ce priveste capacitatea romanului de a rambursa astfel de credite. Linistea complice a BNR a generat parte din drama romanilor subjugati de banci. Acesta ar fi trebuit sa fie un element de securitate nationala dar acesta este un subiect aparte si nu intram in el in discutia de fata.

Acum, dintr-o aparenta preocupare sociala, se incearca impunerea legii darii in plata. Un aspect superficial si insuficient analizat inainte de promovarea lui. Asistam, incapabili sa generam echilibru si rigoare, la un nou dezechilibru. Iata pe scurt de ce cred asta. Aflate intr-un context social si propagandistic nou, bancile vor crea fara doar si poate credite destinate unui segment mai restrans de clienti, cu un nivel al avansului mai ridicat, aspect care inchide definitiv discutia privitoare la posibilitatea unui tanar de a avea o locuinta, de a-si intemeia o familie intr-un camin nou. Efectele la nivel social sunt lesne de intuit. Lovitura asupra creditului „Prima Casa” inseamna de fapt suprimarea lui, inseamna o grea lovitura data dezvoltatorilor imobiliari care au construit locuinte noi la preturi mici, abordabile mai ales prin acest program guvernamental. Pe zona de “vechi” efectele vor trebui privite in perspectiva unor blocuri care au deja in majoritatea zonelor tarii 40-50 de ani. Din dorinta de a simplifica, daca ai 30 de ani, un venit lunar intre 1500 si 2000 de ron si un avans de 3%-5% din valoarea unei locuinte in noul context iti va imposibil sa mai aplici pentru un credit care sa iti indeplineasca visul de a avea o locuinta a ta in care evident sa poti intemeia o familie. Lipsa bonitatii in noile conditii vorbeste clar despre amanarea acestei posibilitati pana in jurul varstei de 42-45 de ani.

Iesind din zona realitatilor sociale, revenind asupra ideii ca aceasta lege este una in primul rand economica, exista un segment restrans de beneficiari, speculantii mai precis, nicidecum clientii sau programe de tip “Prima Casa” care au sprijinit investitiile in ansambluri rezidentiale destinate celor cu posibilitati financiare mai mici. Daca legea darii in plata este adoptata, vom asista la expasiunea produselor de tip leasing imobiliar, se vor face mai multe plati direct la dezvoltator si vom constata o restrangere puternica a activitatii in zona constructiei de locuinte noi. Despre costuri, ele sunt cu siguranta greu de estimat in acest moment. Semnificativ ramane faptul ca parem incapabili sa stabilim un ordin de miscare care sa genereze echilibru si predictibilitate si nu parcurgerea drumului de la o extrema la alta. (Alin Tomus)

LĂSAȚI UN MESAJ