Alexandru Tomescu in Ghidul Excelentei: Perfectiunea – cautarea unui artist. Celebrul violonist, intr-un interviu unic despre excelenta

0
111
alexandru-tomescu

alexandru-tomescuCautarea perfectiunii in viziunea lui Alexandru Tomescu: libertatea de a inova, de a cauta, de a gasi lucruri neasteptate si de a face greseli nemaipomenite. Seria de interviuri Ghidul Excelentei: parte a platformei Mercedes-Benz: Ghidul Excelentei

( www.mercedes-benz.ro/GhidulExcelentei). Mercedes-Benz: Ghidul Excelentei – o serie de manifestari autohtone menite sa vorbeasca despre ideea de excelenta si sa aduca aminte de promisiunea lui Gottlieb Daimler „The best or nothing”

Alexandru Tomescu este cel care continua seria de interviuri Ghidul Excelentei printr-un dialog in exclusivitate, in care celebrul violonist creeaza un cadru remarcabil pentru conceptul de „excelenta”, prin intermediul unor idei precum: perfectiune, libertate, risc sau cautare.
Pornind de la definitia excelentei, artistul sustine o intreaga pledoarie pentru modalitatea in care drumul catre succes este pavat cu diferite alegeri pe care trebuie sa le faci in viata: ,,Excelenta este un superlativ; nu suporta grad de comparatie cu nimic altceva! Un lucru este excelent prin el insusi.”
„Iar in formarea unui artist totul conteaza (…) Fiecare experienta pe care am trait-o, fiecare carte pe care am citit-o, fiecare sentiment pe care l-am avut reprezinta o contributie ca un firicel de nisip insignifiant luat in parte, insa impreuna cu milioane de alte firicele de nisip ajuge sa formeze un tot. Eu cred ca noi, ca fiinte umane suntem suma tuturor trairilor pe care le-am avut,” completeaza Tomescu.
Mai mult, conceptul de „cautare” este unul fundamental pentru violonist:,,Eu nu stiu daca am atins excelenta, dar imi place sa caut! Cautarea unui artist este cautarea perfectiunii.”
Ideea de risc nu este straina de cel care canta la vioara Stradivarius Elder-Voicu 1702: ,,in clipa in care obtii un lucru iesit din comun trebuie sa-ti asumi niste riscuri: de a face o greseala, de a nemultumi pe multi, de a fi contestat si riscul de a gresi total!”. Totusi, alegerile pe care le-a facut pana acum s-au dovedit a fi cele mai bune pentru drumul construit inca din momentul in care a pus pentru prima oara mana pe o vioara.
inceputul lui ca artist a reprezentat un moment foarte important pentru Alexandru Tomescu. intrebat de sfatul pe care ar fi vrut sa-l primeasca in momentul in care isi incepea cariera, violonistul a raspuns: ,,La inceput, odata ce esti asezat pe o directie buna, este esentiala libertatea de care te bucuri. Un sfat foarte important este: fii tu insuti! inseamna sa iti asumi o libertate cu toate consecintele ei: de a inova, de a cauta, de a gasi lucruri neasteptate si de a face greseli nemaipomenite.”
Alexandru Tomescu: o cariera menita sa impresioneze inca de la inceput
Celebrul violonist Alexandru Tomescu a reusit ca pana la varsta de 35 de ani sa adune nenumarate aplauze pe scenele din Romania si cele internationale, talentul sau unic fiind recunoscut de numeroase premii in acest sens. Mai mult, muzica lui este asociata de multe ori cu faimoasa vioara Stradivarius Elder-Voicu 1702, pe care Alexandru o foloseste inca din 2007, cand a castigat dreptul de a canta la ea pentru o perioada de cinci ani.
De curand, Alexandru Tomescu a participat in cadrul proiectului initiat de Mercedes-Benz Clasa E, ,,125 de ani de inovatie, 125 de reguli despre leadership”, in cadrul caruia a fost in rolul mentorului, artist si antreprenor pentru ucenicul sau, Paul Cimpoieru, tanar actor si dansator in Compania „PassePartout Dan Puric”. Spectaculozitatea dansului si expresivitatea inedita a muzicii reprezinta in cazul echipei Alexandru Tomescu si Paul Cimpoieru un demers menit sa surprinda perspectiva antreprenoriala prin prisma unei legaturi legendare: cea dintre muzica si dans.
Mai putini stiu de latura antreprenoriala si organizatorica specifica unui om de afaceri, pe care Tomescu o cultiva atunci cand vine vorba de propria activitate. Astfel, cel care interpreteaza 24 de „Capricii” ale lui Paganini aplica si regulile antreprenoriatului pentru a completa talentul artistului. Fie ca este vorba de promovarea propriei imagini, negocieri de contracte, sponsorizari sau de organizarea propriilor evenimente, Alexandru Tomescu se implica in cele mai mici detalii, promovand astfel viziunea artistului care devine si businessman.

Care sunt, pentru Dumneavoastra, semnele excelentei? Credeti ca poate fi cuantificata, catalogata, clasificata?
Excelenta este un superlativ si nu suporta comparatie cu nimic altceva. Un lucru este excelent prin el insusi. Nu exista ceva mai excelent decat altceva. Este un pleonasm, este o greseala.
Cine si ce a contribuit la formarea valorilor, standardelor care au stat la baza carierei Dumneavoastra recunoscuta a fi caracterizata de excelenta? Mai exact, cine v-a inspirat in tot ceea ce faceti?
La intrebarea aceasta poate as avea nevoie de zile, luni si poate ani ca sa cataloghez tot si toate, fiindca eu cred ca in formarea unui artist totul conteaza. Sigur, primele persoane care imi vin in minte sunt poate profesorii mei, mama mea, care este cea care m-a inpirat sa ma joc cu acea “jucarie” nemaipomenita, apoi maestrul stefan Gheorghiu, al carui student am fost mai bine de unsprezece ani de zile. Dar dincolo de contactul direct cu vioara, eu cred ca fiecare experienta pe care am trait-o, fiecare carte pe care am citit-o, fiecare sentiment pe care l-am avut  isi aduce contributia ca un firicel de nisip, poate insignificant, dar impreuna cu alte milione de firicele de nisip, ajunge sa formeze un tot. Noi, ca fiinte umane, suntem suma tuturor trairilor pe care le-am avut; toate bucuriile, toate esecurile, toate incantarile pe care le-am trait, toate acestea ne modeleaza si ne pun pe o anumita directie. Nu stiu daca am atins excelenta, dar imi place sa o caut. Un artist este intr-o perpetua cautare a perfectiunii. Bineinteles ca nu o poate atinge niciodata, nimeni, oricat de grozav ar fi, nu poate fi perfect. insa, cautarea in sine este un parcurs initiatic si, totodata, un drum fara sfarsit. Am sansa sa lucrez intr-un domeniu in care nu exista reguli de dinainte stabilite, lucruri imuabile. Exista desigur un set de lucruri convenite, dar aceasta este baza de la care tu, ca artist, pleci. Unde vei ajunge depinde incotro indraznesti sa pleci. Daca nu spargi aceste limite, traiesti acolo ca intr-un mic borcan. in clipa in care indraznesti sa cauti, nu din teribilism, ci din sinceritate fata de tine insuti, atunci exista sansa – subliniez: sansa si nu garantia – de a descoperi ceva semnificativ. Vorba  aceea din bancul cu Itic, care se ruga la Dumneze sa-l faca sa castige la loterie “Doamne, ajuta-ma sa castig la loterie, Doamne ajuta-ma sa castig la loterie!” –  si s-a rugat ani de zile, iar la un moment dat Dumnezeu ii apare in vis si-i spune “Itic, dar te rog, ajuta-ma si tu pe mine, cumpara un bilet la loterie!”. Trebuie sa risti! in clipa in care vrei sa obtii un lucru iesit din comun, trebuie sa-ti asumi niste riscuri, riscul de aface o greseala, riscul de a nemultumi pe multi, riscul de a fi contestat, riscul de a gresi total, riscul de o lua intr-o directie total gresita.
Pe parcursul carierei, care sunt cele mai importante trei momente care v-au demonstrat ca va aflati pe un drum de pe care nu doriti sa va intoarceti si v-au facut sa va simtiti multumit, chiar fericit?
Mi-e greu sa singularizez trei momente. Practic, fiecare zi ca violonist, fiecare concert pe care il inchei reprezinta o confirmare pentru mine. Daca ar fi sa identific trei momente dintr-o multitudine de evenimente as incepe cu prima mare satisfactie ca violonist, pe care am obtinut-o dupa revolutie. Era un concurs in Cehoslovacia, asa se numea tara pe atunci, la care participasem de mai multe ori. Era o intreaga istorie, o adevarata evadare sa ajungi acolo ca tanar violonist. Mergeam impreuna cu tatal meu la acel concurs si pana ce obtinea toate aprobarile, toate permisele, toate vizele trecea concursul. Nu doar o singura data s-a intamplat sa avem toate bagajele pregatite, biletul de tren cumparat, iar pasaportul nu venea la timp si pierdeam concursul. Am trecut prin momente de frustrare extrema. Prima data cand am concurat acolo am castigat nu premiul intai, nici doi, nici trei, nici mentiune, ci a doua mentiune. “Cum adica mentiunea a doua?”, mi-am spus. M-am pregatit, am muncit din
nou, am mers din nou la concurs, ajung in finala, obtin premul trei. “Ah, nici asta nu se poate!”. Urmatoarele concursuri le-am ratat din motivele mentionate mai devreme, nu ni se dadea voie sa plecam si simteam ca as fi castigat! Imediat in 1990, merg pentru a treia si ultima data la concurs. Rezultatul: am castigat nu doar premiul intai, ci si marele premiu pe toate categoriile concursului si pana la ora actuala cred ca am ramas singurul roman care a reusit peformanta aceasta. Pentru mine aceasta reusita a fost o eliberare uriasa, fiindca mi-am aratat mie insumi, in primul rand, ca pot sa reusesc. Este atat de important pentru tinerii din ziua de astazi sa-si dea seama de libertatea de care se pot bucura – inainte de 1989 nu aveai cui sa te plangi in clipa in care erai nedreptatit. Astazi exista nenumarate cai de a te afirma. Fiind obtinut in conditii atat de grele, acest trofeu va ramane pentru mine ceva cu totul special.
Al doilea moment important este acela in care am castigat concursul pentru vioara Stradivarius. Deja participasem la peste 25 de competitii internationale, eram trecut prin toate furcile caudine ale concertelor si la varsta de 31 de ani m-am inscris in acest concurs extrem de greu, nu doar prin intinderea repertoriului cerut, pentru ca erau numai lucrari integrale. Ca sa va faceti o idee asupra proportiilor programului, va spun ca in mod normal un concert cu orchestra dureaza intre 15-20 de minute si maxim 40 de minute, un recital de vioara dureaza intre o ora, o ora si jumatate, iar durata totala a programului care se cerea la concursul Stradivarius era undeva la 7-8 ore de muzica. Sigur, nu am cantat 8 ore la concurs, ar fi fost un adevarat maraton, ci din acele 8 ore de muzica juriul a ales pe loc piesele pe care urma sa le cant. Dincolo de dificultatea pregatirii programului, miza concursului era uriasa, toata lumea stia despre vioara Stradivarius, toata lumea se intreba ce se intampla, cine va lua vioara! Participand la un concurs cu o asemenea vizibilitate in media am simtit ca mi-am pus in joc intreaga mea cariera din Romania, o responsabilitate uriasa. Am avut marea bucurie de a fi declarat castigator al concursului, cu unanimitate de voturi si din toamna anului 2007 a inceput povestea mea legata de vioara Stradivarius.  
Al treilea moment, cand am simtit din nou ca sunt pe drumul cel bun, l-am trait recent, acum doua saptamani, atunci cand am prezentat in Bucuresti, in aer liber, in Piata Festivalului, Capriciile de Paganini. Poate ca unii se asteptau sa vina multa lume, dar sa canti in fata unei audiente de peste 3.000 de persoane…  La niciun alt eveniment organizat acolo, fie ca era vorba de muzica clasica, muzica pop, nu a venit atat de multa lume. Am avut senzatia ca se va opri circulatia pe Calea Victoriei datorita fluxului de oameni veniti pur si simplu sa stea, sa asculte si sa vada acest spectacol. A fost o confirmare extrem de importanta pentru mine. Am lucrat trup si suflet la proiectul Paganini inca de la inceputul anului, am crezut in el, si iata ca in cele din urma a iesit un spectacol cu totul iesit din comun.
Pe cine ati premia Dumneavoastra daca ar fi sa alegeti o singura manifestare a excelentei din prezent, din orice domeniu?
in urma cu cativa ani am avut ocazia sa intalnesc un artist extraordinar, care mi-a devenit si prieten. N-as premia prietenul, cu toate ca ar merita si un premiu de prietenie, ci as premia artistul. E vorba de Cosmin Bumbut, in care vad un model cu privire la ceea ce inseamna sa fii artist pana la ultimele consecinte ale alegerii facute. A stiut intotdeauna sa-si pastreze sinceritatea fata de sine insusi, fata de arta sa, indiferent de constrangerile la care ar fi supus. Suna bine in teorie, dar Cosmin transpune in practica aceste idei zi de zi, mereu. Urmarea fireasca a acestei atitudini fata de arta se regaseste chiar in fotografiile lui. Mie mi se par unice! in Romania sunt multi fotografi foarte talentati, creativi sau ingeniosi, dar Cosmin este altfel. stie sa intre in sufletul lucrurilor, al oamenilor pe care ii fotografiaza; lucrurile se regasesc acolo intr-o candoare, intr-o sinceritate absolut coplesitoare. ii urmaream primele fotografii in revista Dilema acum 15-20 de ani; astazi daca vad o fotografie de-a lui nesemnata, cu siguranta o pot recunoaste dintr-o mie, fiindca are acel ceva atat de greu de prins in cuvinte care transforma o fotografie foarte buna in arta.
Ce sfat sau indrumare ati fi dorit sa primiti la inceputul carierei?
La inceput este foarte important sa fii pus pe o directie buna, insa odata ce acest lucru e realizat, devine  esentiala libertatea care-ti este acordata. De multe ori copiii isi doresc sa fie altcineva, isi aleg un idol, un model, un interpret.  Vor sa cante ca David Oistrakh, Henryk Szeryng sau ca Michael Jackson si uita ca de fapt, este vorba despre ei insisi. Nu cred ca am fost indoctrinat sever cand am fost mic, dar sfatul acesta, de a fi tu insuti ar fi fost bun de la bun inceput. A fi tu insuti inseamna sa-ti asumi o libertate cu toate consecintele ei, libertatea de a cauta, libertatea de a inova,  libertatea de a gasi lucruri neasteptate si libertatea de a face greseli majore. Tocmai de aceea profesorul este acolo, sa-l ajute pe elev sa evite greselile, cel mai bine inveti insa din greselile pe care le faci tu insuti.
Va rugam sa ne dati cateva exemple de oameni, locuri, manifestari, care va inspira excelenta.
Primul nume care imi vine in minte este Herbert von Karajan, un titan, ultimul din seria de mari dirijori ai secolului trecut, un om pe care l-am admirat si-l admir foarte mult pentru ce a facut, pentru cat de mult a crezut in muzica si in forta ei, un om cu o energie incredibila, de neegalat. Cred ca in ziua de azi un dirijor cu personalitatea lui Karajan ar avea mari probleme cu sindicatele orchestrelor. A fost o epoca in care multe lucruri discutabile erau posibile si rezultatele erau niste concerte incredibile, niste trairi fantastice.
Un loc cu totul aparte care mi-a ramas in minte este Teatrul Champs Elysées din Paris. Mi-as dori sa ajung mai des acolo. Am avut un concert dirijat de Kurt Masur, unde am simtit efectiv ca traiesc ca intr-un film, ca patrund intr-o carte, dar totul era real, palpabil.  Toata cultura impregnata in fiecare detaliu al locului respectiv era coplesitoare. E bine ca exista astfel de locuri, in Bucuresti avem Ateneul Roman, pentru ca ele sunt o sursa de inspiratie, nu doar pentru artisti, ci si pentru ascultatori.
Un creator a carui filozofie ma inspira foarte mult este Constantin Brancusi, care spunea ca “perfectiune este atinsa atunci cand ai terminat de inlaturat tot ceea ce nu e necesar”. O definitie foarte simpla in aparenta, dar extrem de profunda si foarte dificil de pus in practica. Ce nu este necesar? Unde este esenta? El te trimite la esenta lucrurilor; intr-un fel cred ca aceasta este ceea ce cautam noi artistii, incercam sa dam deoparte lucrurile neimportante pentru a gasi acea farama de divinitate, care este in esenta fiecarui lucru frumos.

Colectia de interviuri Ghidul Excelentei va fi completata succesiv cu ajutorul unei serii de personalitati care vor lua parte la acest proiect in urmatoarea perioada. Interviurile pot fi vizionate online pe website-ul Mercedes-Benz Romania, la adresa: www.mercedes-benz.ro/GhidulExcelentei.
Interviul cu Alexandru Tomescu este disponibil la adresa: http://www.mercedes-benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/passengercars/home/world/excellencyguide/interview/alexandru_tomescu.html
Platforma Mercedes-Benz: Ghidul Excelentei
Ghidul Excelentei face parte din platforma Mercedes-Benz: Ghidul Excelentei si reuneste in cadrul sau o serie de manifestari menite sa vorbeasca despre ideea de excelenta si sa aduca aminte de promisiunea lui Gottlieb Daimler ,,The best or nothing”.
Mercedes-Benz: Ghidul Excelentei cuprinde alaturi de seria de interviuri Ghidul Excelentei si sectiunile TIFF 2011, EFFIE 2011 si Mercedes-Benz si Cercetasii Romaniei: Gata oricand!
Mercedes-Benz Romania a lansat in 2
010 Ghidul Excelentei, o colectie de interviuri cu personalitati marcante ale spatiului social-cultural autohton. Acest proiect reprezinta un demers firesc de cautare a excelentei alaturi de oameni care pe parcursul activitatii lor profesionale au dat dovada de excelenta si care s-au remarcat atat in spatiul romanesc, cat si la nivel international printr-un set riguros de valori si principii.
in cadrul acestui demers, Mercedes-Benz Romania a strans parerile unor oameni de prestigiu, care incontestabil, se raporteaza la cele mai inalte standarde. in cele din urma, Ghidul Excelentei poate reprezenta o sursa de inspiratie pentru orice spectator al seriei de interviuri.
Mai multe detalii despre Mercedes-Benz sunt disponibile la adresele: www.mercedes-benz.ro si www.media.mercedes-benz.ro.
Contact:
Gabriel Craciun

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here